Tipuri de parinti pe care-i intalnesti pe marginea terenului de sport

Copilul tau practica un sport? Al meu da, de cativa ani, dupa cum probabil ca stiti deja. Asa ca am o groaza de experienta cu programarea antrenamentelor, cu ajunsul la meciuri, dar si cu relationarea cu ceilalti parinti de copii sportivi. Mi-am petrecut o gramada de timp stand pe marginea terenului de fotbal, uitandu-ma la TH cum joaca. Si statul asta pe marginea terenului este distractiv. Intr-un fel.

Daca e ceva ce nu s-a schimbat acolo de-a lungul timpului, sunt tipurile de parinti pe care i-am intalnit pe parcurs. Tocmai despre asta vreau sa va povestesc astazi. Am sa ma refer aici la parintii copiilor fotbalisti, pentru ca, dupa cum spuneam, acolo imi fac veacul de cativa ani buni.

Acest subiect a fost abordat si cu alte ocazii, de catre alte persoane, am citit un articol chiar in Psihologia sportului scris de catre dl. Hniatiuc, insa dansul povesteste din prisma psihologului si sincer, a fost foarte diplomat in poveste. Eu acum povestesc cumva satiric si din punctul de vedere al parintelui, nu al coach-ului si evident, nu am niciun sfat, ci doar o recomandare de auto-cercetare si daca ne regasim in cele spuse mai jos, poate incercam sa mai remediem din problema.

Stiu ca toti parintii suntem dedicati trup si suflet copiilor nostri si evident ajungem sa avem si reactii mai putin cum trebuie, totusi unii dinte noi depasesc limita legala:)))

Inca o data, vin si precizez ca singurul lucru pe care il ai de facut pentru copilul tau sportiv de performanta este sa-l iubesti si sa-l sustii indiferent de situatie, fara sa-l pui si sa te pui in situatii jenante.

Deci, hai sa ne distram un pic... zic. :)

PARINTELE ARBITRU

• Cel care se cearta cu toata lumea si comenteaza fiecare faza. Comenteaza foarte mult si isi da cu parerea despre perfomantele sportive ale celorlalti copii. Gen "daca tragea de acolo sigur era gol, dar atata poate ce sa facem!".
• Al lui copil e cel mai bun, dar este mereu defavorizat de arbitri care, evident, "nu stiu nimic" si "cine dracu esti tu ma pustiule de te-ai facut arbitru?", si gen "baaaa! xmjhzgcjyfgdscfvsgvc si pe mama ta si pe sor'ta si clkajsdhjhgfhvds".
• El stie cel mai bine daca a fost off-side, chiar daca vorbea la telefon in acel timp, pentru ca el are al 6-lea simt, ca masina de spalat Electrolux.
• Copilul lui mai dadea 3 goluri daca nu era bulangiul ala de arbitru care nu stie nimic si fluiera la fiecare faza: "Ce dracu a facut? Doar i-a rupt glezna adversarului, mare lucru!".

PARINTELE EXPERT

• Ei bine, asta chiar le stie pe toate! Nu vorbeste prea tare, dar vorbeste continuu cu alti parinti carora le spune cam cum ar trebui sa stea lucrurile.
• Toate lucrurile pentru el, in clubul in care se antreneaza copilul, merg prost. De la antrenori, pana la femeia de serviciu toti sunt niste prosti.
• El si cu copilul lui vor pleca in curand (de regula, la Steaua sau la Hagi, ori in strainatate). De fapt, nu pleaca niciodata.
• Ii da sfaturi propriului copil, in continuu de pe margine, gen "du-te mai in fata" sau "ramai pe loc" sau "ia-l pe piept".
• Daca copilul nu se ridica la performantele dorite de "parintele expert" si, de obicei nu se ridica, atunci "expertul" incepe sa strige la antrenor "scoate-l, ba ca nu stie nimic".
• Dragi antrenori, cand auziti asta sa nu cumva sa-l scoateti ca e o capcana. El, de fapt, asteapta sa vina ceilalti parinti sa-i spuna sa-l lase in pace ca e bun tare copilul, si fara el nu se poate.

PARINTELE SPAGAR SI INFLUENT

• In primul rand, copilul lui are locul asigurat in echipa, chiar daca e accidentat. In multe cazuri, copilul lui joaca la lotul national sau e luat in vedere pentru lot.
• El intra si in vestiar si mai da sfaturi echipei, dandu-l usor pe antrenor la o parte ca el stie mai bine. Intra si pe teren, cateodata, ca sa-i spuna ceva de dulce si arbitrului.
• Copilul lui, de regula, joaca mediocru si se chinuie saracul pe acolo, iar daca nu mai poate si antrenorul trebuie sa-l scoata inainte de fluierul final, parintele spagar intra in masina lui (de regula, un SUV) si nu mai iese de acolo in semn de protest.
• Ca sa-l recunoasteti mai bine, de obicei vine ori in pantofi din piele cu siret si talpa de talpa, ori, vezi doamne e sportiv, si e imbracat pana in dinti cu echipament sportiv de la vreo echipa (de xemplu, Arsenal sau mai nou, Man City, ca are culori fumoase). Ah, si adidasii (Asics sau Mizuno, ultima colectie) au sireturile dezlegate.

PARINTELE HULIGAN

• Asta injura tot timpul si mereu are o punga cu chestii de rontait dupa el – grisine, seminte, bere, etc., pe care, evident, le arunca pe jos.
• De obicei, el se cearta cel mai mult cu ceilalti parinti si urla in continuu la propriul copil. Daca indrazneste cineva sa-i spuna sa nu mai injure el spune ca ce? injura si tipa la copilul lui si poate sa faca ce vrea cu el.
• Nu e foarte disperat sa joace fiu-sau, insa el oricum tipa si urla tot meciul, ca asta e menirea lui acolo.
• Dupa fluierul final mai ramane prin zona ca mai are chestii de reglat si face retrospectiva meciului din punctul lui de vedere.
• Cand apare copilul din vestiar, parintele huligan este deja nervos si, bineinteles, incepe sa-i tina teorie copilului despre ce si cum trebuia sa faca.

MAMA URLATOARE DE COPIL FOTBALIST

• Aceasta este o specie aparte care urla ca descreierata si, daca doar te uiti mai urat la ea, te poate lua si la bataie. Oricum, abia asteapta un scandal.
• Are o voce foarte stridenta si, de obicei, il injura cel mai mult pe arbitru. Doamne feri sa fie arbitru femeie, ca si-a dat foc la valiza. O trimite la cratita, la barbati, la spalat rufe, dar nu are ce sa caute acolo.
• Isi sustine copilul, nu ii reproseaza nimic, dar tipa la si spre el la fiecare faza.
• Uneori urla niste glume proaste cu conotatie sexuala (mai ales catre antrenor), si tot ea rade cel mai tare.
• In general, cam tot ce fluiera arbitrul nu e corect... ea stie cel mai bine si a vazut faza exact asa cum a fost si arbitrul trebuie sa-si schimbe decizia, ca altfel e vai si amar.
• Ii cearta si pe alti copii din echipa ca si cum ar fi ai ei si, daca-i atragi atentia sa-si vada de fiu-sau, te trimite la balet... ca cica la fotbal asa e.
• Nu lipseste de la niciun meci si e la curent cu toate barfele din club. Stie cel mai bine de ce lipseste un copil sau cand s-a tuns antrenorul ultima oara.
• Daca cumva copilul ei e faultat si, intamplator cel care a faultat e copilul tau, ar fi bine sa te retragi usor, subtil, poate chiar sa pleci din zona pentru o perioada.

**acesta nu este un pamflet si trebuie tratat cu seriozitate. :))

Dupa cum spuneam, singurele cuvinte pe care un parinte ar trebui sa i le spuna copilului sau despre sport (sau orice alta performanta) sunt:

Inainte de competitie:

Distreaza-te!

Joaca tare! (In sensul de „da tot ce-i mai bun”)

Te iubesc!

Dupa competitie:

Te-ai distrat?

Sunt mandru de tine!

Te iubesc!

Afla de aici cum mesajele pe care le transmiti copiilor tai le modeleaza experienta sportiva. Alte articole utile despre parentingul sportiv si antrenamentul mental la tinerii sportivi gasesti in categoria MENTAL COACHING din blog.

Curiosi sa aflati mai multe? Urmariti-ma si pe pagina mea de Facebook, dar si pe Instagram, locurile unde postez constant tot felul de chestii interesante.