Copiii nu sunt proprietatea noastra – nu sunt ai nostri sa-i pastram, ci sa-i invatam sa zboare singuri

"Copiii voştri nu sunt copiii voştri. Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită. Ei vin prin voi dar nu din voi, Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

 

Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân- durile voastre, Fiindcă ei au gândurile lor. Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul, Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici chiar în vis. Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă, Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză- boveşte în ziua de ieri.

 

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi. (...)"

Am inceput cu versurile acestei poezii celebre a lui Khalil Gibran (Profetul - 1923) pentru ca in ea regasesc extrem de frumos subliniata ideea diferentei dintre noi si copiii nostri.

Daca fiul meu nu este al meu, atunci al cui este? Si cum adica nu este al meu? :) Probabil ca acum ceva timp mi-ar fi fost un pic dificil sa accept ideea, dar acum cred cu tarie ca sa cresti un copil care se simte suficient de confortabil pentru a pleca de langa tine, inseamna ca ti-ai facut treaba ca parinte. Copiii nu sunt ai nostri sa-i pastram, ci sa-i invatam sa zboare singuri. Copiii nu sunt proprietatea noastra.

Ne uitam la chipul copiilor nostri si nu putem rezista sa-l comparam cu al nostru, cu al partenerului nostru, sau cel putin cu al matusii Ana. :) Iar temperamentul lor placut trebuie sa fie o oglindire a temperamentului nostru. Natura lor colerica, au luat-o sigur din partea cealalta. In orice caz, poate copiii nostri nu sunt doar o „aschie dintr-un trunchi”, ci un „trunchi” nou, unic, drag.

Ar trebui sa ne gandim un pic mai mult la asta si sa incercam sa ne adaptam dorintei de independenta a copiilor nostri. Chiar daca ni se poate parea greu la inceput, lucrul asta este necesar pentru ca ei sa creasca si sa se maturizeze. Pana la urma, ultimul lucru pe care ti-l doresti este ca al tau copil sa devina un adult care este total dependent de tine pentru a-si satisface nevoile. Sa-ti inveti copilul sa fie independent este o abilitate valoroasa de care va beneficia pe tot parcursul vietii lui.

Ce putem face pentru a creste un copil responsabil si independent?

Arata-le copiilor ca esti increzatoare in capacitatea lor de a rezolva lucrurile singuri. Daca crezi ca pot indeplini o sarcina singuri, lasa-i s-o faca. Iar daca crezi ca n-o pot face, macar acorda-le sansa sa incerce. Cand faci totul in locul copilului tau, ii transmiti mesajul ca tu crezi ca nu este capabil sa faca lucrurile independent. Asta le poate afecta stima si increderea in sine.

Fii tu modelul lor. Copiii imita foarte usor ceea ce vad. Arata-le cum tu faci lucrurile singura, ca iti iei propriile decizii, si ca iti exprimi ideile cu incredere. Asta ii va inspira pentru a-si alege un model de independenta. De tinut minte un lucru foarte important! Cuvintele incep sa aiba importanta pentru copii atunci cand sunt transformate in actiune. Intotdeauna am fost convinsa de acest lucru, de aceea va incurajez la Fapte, nu vorbe, dragii mei!

Acorda-le responsabilitati potrivite varstei lor. Oferindu-le anumite responsabilitati ii vei ajuta sa invete cum sa se descurce singuri. La fel, asta ii poate ajuta sa devina increzatori in ceea ce sunt capabili sa faca. Spre exemplu, le poti da responsabilitatea de a-si mentine singuri igiena personala, de a duce gunoiul, de a-si face curatenie in camera, etc. Este important ca atunci cand ii inveti abilitati noi sa ai in vedere alegerea unor responsabilitati potrivite varstei lor. Si asta pentru ca iti doresti sa aiba cele mai bune sanse de a experimenta succesul astfel incat sa-si consolideze increderea in sine si nu invers.

Incurajeaza-i sa iasa din zona lor de confort. Sa invete lucruri noi ii poate speria uneori pe copii, in special daca sunt obisnuiti ca altii sa faca totul in locul lor. S-ar putea sa evite sa faca ceva pe cont propriu din teama de a nu gresi sau a nu se face de ras. Iti poti incuraja copilul sa iasa din zona lui de confort laudandu-l pentru orice efort face pentru a invata lucruri noi, chiar daca nu ii iese din prima. Am scris mai multe despre cum sa-ti lauzi copilul in articolul Lauda-l, ca nu-i cresc coarne!

Invata-i sa-si asume responsabilitatea pentru actiunile lor. Sa fii capabil sa-ti asumi responsabilitatea pentru actiunile tale este important in a fi independent si responsabil. Ajuta-ti copilul sa inteleaga ca greselile fac parte din viata noastra si ca nu trebuie sa te rusinezi de ele. Este crucial ca un copil sa inteleaga ca nimeni nu-i perfect si este in regula sa dai gres. Greselile le ofera oportunitatea de a invata si de a gasi alternative pentru a deprinde abilitati noi. Copiii trebuie ajutati sa-si gaseasca pasiunile si sa nu renunte la ele atunci cand lucrurile nu sunt atat de usoare. Deci, ce pot face parintii in aceasta directie? Cum ii pot ei invata pe cei mici sa traiasca cu intensitate, sa fie determinati si sa nu renunte? Citeste mai multe in Traieste cu pasiune, copile!

Acorda-le independenta in mod treptat. Desi multi copii tanjesc dupa asta, acordandu-le independenta prea devreme ii poate speria si depasi. Este important sa nu le acorzi mai multa independenta decat sunt pregatiti sa-si asume. Acorda-le o sansa sa incerce si sa devina confortabili cu indeplinirea unei sarcini pe cont propriu. Si mai presus de toate, acorda-ti tie sansa de a te linisti si de a avea incredere ca totul o sa mearga in directia potrivita. :)

Sfaturi despre parenting mai gasiti si in articolele – Cel mai bun prieten al copilului meu? Nu, nu sunt eu! – dar si in Cum sa cresti un copil recunoscator intr-o lume a exceselor?

Curiosi sa aflati mai multe? Urmariti-ma si pe pagina mea de Facebook, locul unde postez constant tot felul de chestii interesante!

 

credit imagine cover @John Wilhem