Sa fii un parinte mai calm? Da, se poate!
09 Jan 2017 09:49 |
Articole
|
4492 Vizualizari
In general, sunt o persoana care reactioneaza rapid si care asteapta acelasi lucru si din partea celorlalti. Acum, stiu ca unii au nevoie sa se gandeasca mai mult inainte sa reactioneze (si in multe situatii este mult mai bine asa, decat spontaneitatea mea nonchalanta) :) Dar, daca ai copii, atunci stii ca simplul act de a se incalta poate dura 15 minute! Sau mai mult. Iar atunci, rabdarea ta e intinsa la maximum.
Cu toate acestea, copiii sunt previzibili. Invata, si in timp ce invata simt nevoia sa incerce lucruri noi. Invata regulile societatii nostre, regulile casei in care traiesc. Invata cum stau treburile. Si invata nu numai prin imitare, ci si prin incercare si eroare. Asa ca, de multe ori ceea ce pentru mine, pare a nu fi o idee prea buna, pentru el este un simplu mod de a vedea cum merg lucrurile.
Si, este previzibil ca o va face in ritmul lui. Ca nu va asculta mereu. Ca va incerca sa actioneze in felul lui. Dar pentru mine, sa imi pastrez calmul in astfel de momente pare uneori dificil. Cu siguranta, nu imi este mereu usor! :)
Prin urmare, este ilogic sa devin nerabdatoare sau iritata (dar, suntem mereu logicii? Nu!)
Dar, stiind asta, ne putem salva sanatatea mentala! Pentru ca ne invata sa intelegem ca ai nostri copii nu incearca sa castige vreun concurs de „cine isi innebuneste mai repede parintii”, ci doar incearca sa inteleaga lumea asta atat de complexa in care traim.
Stiu ca este greu sa-ti pastrezi calmul. Cu toate astea, merita sa incerci s-o faci, deoarece cu cat esti suparat si tensionat, cu atat cei mici pot deveni mai iritati si mai neastamparati.
Asa ca, astazi am schitat patru pasi simpli care m-au ajutat pe mine sa-mi pastrez calmul si sa ma antrenez ca prima mea reactie sa porneasca dintr-un punct al rabdarii si al intelegerii.
Primul meu pas este sa inspir adanc si sa numar pana la patru.
Cand te simti atat de furios incat vrei sa urlii, inspira adanc si numara pana la patru. Este cel mai bun sfat pe care l-am auzit in vreun show tv. Pe langa numaratul pana la patru, imi acord cea de-a cincea secunda extra pentru a deveni mai calma si sa ma focusez pe situatia creata. Sa stiti ca asta este un sfat fantastic pe care sa-l dati si copiilor. Nu vor reactiona exagerat daca vor respira adanc, vor numara, si se vor calma. Va sfatuiesc sa cititi mai multe despre cum ii invatam pe copiii nostri sa fie mai atenti, mai constienti de prezenta proprie si de lumea din jurul lor. Cu siguranta, cele 7 activitati de mindfulness pe care le-am prezentat acolo il vor ajuta pe cel mic.
Pasul 2: Empatie
Sa inveti sa empatizezi cu ei – chiar si atunci cand sunt foarte mici si nu inteleg care-i treaba cu atinsul mancarii sau de ce nu vrea sa poarte sosete rosii azi – este destul de important. Un pas semnificativ este sa le recunoastem sentimentele si sa le validam emotiile. Chiar de cand era mic (si abia ma intelegea) am inceput sa-i spun lui TH ca inteleg ca este suparat pe o anumita situatie si il intrebam ce pot face pentru a-l ajuta. Si, mi-am propus sa-l privesc in ochi ori de cate ori avem o astfel conversatie profunda. Simt ca asta ii va transmite ca sunt alaturi de el si va dori sa-mi spuna ceea ce simte.
Pasul 3: Evita sa tipi
Pe langa respiratul profund de care v-am vorbit mai sus, lucrez de mult la modul in care vocea mea rasuna cand ne confruntam cu o situatie dificila. La inceput obisnuiam sa ridic tonul si vocea mea suna pitigaiat. Asta n-a ajutat cu nimic, din contra, m-a facut sa ma simt si mai rau. Pentru ca am scazut intensitatea vocii si am respirat adanc, am fost capabila sa evit tipetele si pitigaielile.
Sa tipi si sa vorbesti cu glas strident nu te ajuta nicidecum, in nicio situatie. Este un sfat bun pe care sa-l aplici in multe aspecte ale vietii tale.
Pasul 4: Recunoaste-i limbajul non-verbal
In special cu bebelusii care nu resesc sa-si exprime prin vorbe nelinistile si supararile. Poate il doare burtica (ii poti alina in mod natural durerile de burtica cu acest stick roll-on din ingrediente 100% bio pentru dureri abdominale-colici/constipatie), poate ii ies dintisorii (poti calma gingiile bebelusilor cu acest stick-ul roll on pentru eruptii dentare si dureri de dinti), poate are nevoie de liniste, sau de o imbratisare de la mama si tata. :) Masurile de preventie sunt mereu binevenite ;-)
Oricum ar fi, asigura-l ca esti acolo pentru el si ca puteti vorbi despre sentimentele pe care le are.
Si, mai presus de toate, acorda-ti timp pentru tine insati. Cand zgomotul vietii noastre este prea mare, este dificil sa aflam de ce avem nevoie. Uneori este mult mai usor sa ne lasam purtati de nevoile altora. Desigur, este important sa fim generosi, sustinatori, empatici si flexibili, dar trebuie sa facem lucrurile astea si pentru noi insine. Sa fim „egoisti” este atat de important pentru ca a tine cont de ceilalti va avea mereu limite. Nevoile nesatisfacute conduc la o viata incompleta sau deconectata. Chiar si micile schimbari vor face o mare diferenta.
Daca nu esti familiarizat cu a te pune pe primul plan, poate fi dificil sa stii de unde sa incepi. Dar, un lucru este sigur – in primul rand, trebuie sa avem grija de noi insine pentru a avea grija de altii.
Da, eu am recunoscut ca sunt o „egoista”. Mai multe despre cum sa te iubesti pe tine insati poti citi aici.
Imi doresc sa fiu mai calma si mai rabdatoare pentru ca vreau sa-l invat pe TH sa fie calm si rabdator. Vreau sa-l invat sa abordeze situatiile asa cum noi, parintii lui, o facem – intr-un mod iubitor, calm si empatic.
Curiosi sa aflati mai multe? Urmariti-ma si pe pagina mea de Facebook, locul unde postez constant sfaturi pentru o viata frumoasa si sanatoasa!
Cu toate acestea, copiii sunt previzibili. Invata, si in timp ce invata simt nevoia sa incerce lucruri noi. Invata regulile societatii nostre, regulile casei in care traiesc. Invata cum stau treburile. Si invata nu numai prin imitare, ci si prin incercare si eroare. Asa ca, de multe ori ceea ce pentru mine, pare a nu fi o idee prea buna, pentru el este un simplu mod de a vedea cum merg lucrurile.
Si, este previzibil ca o va face in ritmul lui. Ca nu va asculta mereu. Ca va incerca sa actioneze in felul lui. Dar pentru mine, sa imi pastrez calmul in astfel de momente pare uneori dificil. Cu siguranta, nu imi este mereu usor! :)
Prin urmare, este ilogic sa devin nerabdatoare sau iritata (dar, suntem mereu logicii? Nu!)
Dar, stiind asta, ne putem salva sanatatea mentala! Pentru ca ne invata sa intelegem ca ai nostri copii nu incearca sa castige vreun concurs de „cine isi innebuneste mai repede parintii”, ci doar incearca sa inteleaga lumea asta atat de complexa in care traim.
Stiu ca este greu sa-ti pastrezi calmul. Cu toate astea, merita sa incerci s-o faci, deoarece cu cat esti suparat si tensionat, cu atat cei mici pot deveni mai iritati si mai neastamparati.
Asa ca, astazi am schitat patru pasi simpli care m-au ajutat pe mine sa-mi pastrez calmul si sa ma antrenez ca prima mea reactie sa porneasca dintr-un punct al rabdarii si al intelegerii.
Imagine via impactparenting.com
Pasul 1: Respira adancPrimul meu pas este sa inspir adanc si sa numar pana la patru.
Cand te simti atat de furios incat vrei sa urlii, inspira adanc si numara pana la patru. Este cel mai bun sfat pe care l-am auzit in vreun show tv. Pe langa numaratul pana la patru, imi acord cea de-a cincea secunda extra pentru a deveni mai calma si sa ma focusez pe situatia creata. Sa stiti ca asta este un sfat fantastic pe care sa-l dati si copiilor. Nu vor reactiona exagerat daca vor respira adanc, vor numara, si se vor calma. Va sfatuiesc sa cititi mai multe despre cum ii invatam pe copiii nostri sa fie mai atenti, mai constienti de prezenta proprie si de lumea din jurul lor. Cu siguranta, cele 7 activitati de mindfulness pe care le-am prezentat acolo il vor ajuta pe cel mic.
Pasul 2: Empatie
Sa inveti sa empatizezi cu ei – chiar si atunci cand sunt foarte mici si nu inteleg care-i treaba cu atinsul mancarii sau de ce nu vrea sa poarte sosete rosii azi – este destul de important. Un pas semnificativ este sa le recunoastem sentimentele si sa le validam emotiile. Chiar de cand era mic (si abia ma intelegea) am inceput sa-i spun lui TH ca inteleg ca este suparat pe o anumita situatie si il intrebam ce pot face pentru a-l ajuta. Si, mi-am propus sa-l privesc in ochi ori de cate ori avem o astfel conversatie profunda. Simt ca asta ii va transmite ca sunt alaturi de el si va dori sa-mi spuna ceea ce simte.
Pasul 3: Evita sa tipi
Pe langa respiratul profund de care v-am vorbit mai sus, lucrez de mult la modul in care vocea mea rasuna cand ne confruntam cu o situatie dificila. La inceput obisnuiam sa ridic tonul si vocea mea suna pitigaiat. Asta n-a ajutat cu nimic, din contra, m-a facut sa ma simt si mai rau. Pentru ca am scazut intensitatea vocii si am respirat adanc, am fost capabila sa evit tipetele si pitigaielile.
Sa tipi si sa vorbesti cu glas strident nu te ajuta nicidecum, in nicio situatie. Este un sfat bun pe care sa-l aplici in multe aspecte ale vietii tale.
Pasul 4: Recunoaste-i limbajul non-verbal
In special cu bebelusii care nu resesc sa-si exprime prin vorbe nelinistile si supararile. Poate il doare burtica (ii poti alina in mod natural durerile de burtica cu acest stick roll-on din ingrediente 100% bio pentru dureri abdominale-colici/constipatie), poate ii ies dintisorii (poti calma gingiile bebelusilor cu acest stick-ul roll on pentru eruptii dentare si dureri de dinti), poate are nevoie de liniste, sau de o imbratisare de la mama si tata. :) Masurile de preventie sunt mereu binevenite ;-)
Oricum ar fi, asigura-l ca esti acolo pentru el si ca puteti vorbi despre sentimentele pe care le are.
Si, mai presus de toate, acorda-ti timp pentru tine insati. Cand zgomotul vietii noastre este prea mare, este dificil sa aflam de ce avem nevoie. Uneori este mult mai usor sa ne lasam purtati de nevoile altora. Desigur, este important sa fim generosi, sustinatori, empatici si flexibili, dar trebuie sa facem lucrurile astea si pentru noi insine. Sa fim „egoisti” este atat de important pentru ca a tine cont de ceilalti va avea mereu limite. Nevoile nesatisfacute conduc la o viata incompleta sau deconectata. Chiar si micile schimbari vor face o mare diferenta.
Daca nu esti familiarizat cu a te pune pe primul plan, poate fi dificil sa stii de unde sa incepi. Dar, un lucru este sigur – in primul rand, trebuie sa avem grija de noi insine pentru a avea grija de altii.
Da, eu am recunoscut ca sunt o „egoista”. Mai multe despre cum sa te iubesti pe tine insati poti citi aici.
Imi doresc sa fiu mai calma si mai rabdatoare pentru ca vreau sa-l invat pe TH sa fie calm si rabdator. Vreau sa-l invat sa abordeze situatiile asa cum noi, parintii lui, o facem – intr-un mod iubitor, calm si empatic.
Curiosi sa aflati mai multe? Urmariti-ma si pe pagina mea de Facebook, locul unde postez constant sfaturi pentru o viata frumoasa si sanatoasa!