Cum sa-i motivezi pe tinerii sportivi fara sa devii agasant

Ufff ... antrenamentele! Cred ca toti tinerii sportivi au spus asta la un moment dat in viata lor, mai ales dupa un sezon lung, atunci cand motivatia este mai scazuta.

Ore dupa ore de antrenamente lungi, monotone cateodata, cu accidentari, cu dureri, pe ploaie, pe vant ... toate aceste "ingrediente" care au menirea de a scadea motivatia sportivilor.

Motivatia nu este ceva ce trebuie sa aibe doar sportivul, ci si parintii lui si antrenorii lui, in aceeasi masura.

Lipsa motivatiei in general dauneaza sportivului, dar in particular frustreaza si pe antrenor, care doreste imbunatatirea performantelor de la un antrenament la altul si pe parinte care ar vrea sa-si vada copilul performand cel mai bine in teren si uite asa, se intra intr-un cerc vicios, in care toata lumea vrea sau ii cere ceva sportivulu, pe langa gandurile pe care acesta le are oricum.

In acest fel se ajunge ca sportivul sa fie efectiv agasat de toata lumea si sa nu poata duca toate aceste "sfaturi", astfel ajunge sa nu mai fie motivat, ci doar enervat de situatie.

Sa va dau un exemplu:

Un tatic imi spune ca, vazand ca al sau copil a ajuns sa fie aproape cel mai bun din echipa sa, a inceput sa tot comenteze despre antrenamentele prea usoare de la echipa si de faptul ca baiatul sau nu se antreneaza la acelasi nivel. Facand asta, i-a transmis baiatului ca echipa este la un nivel scazut, asta l-a facut pe sportiv sa o lase mai moale, ca oricum e mai bun, sa nu mai ia in considerare ceea ce ii spune antrenorul sa faca si uite asa, s-a ajuns ca baiatul sa nu mai fie motivat deloc.

Este frustrant pentru toata lumea sa vezi un sportiv care nu depune toate eforturile pt a-si imbunatati jocul. Ei pot avea talent, dar nu muncesc indeajuns si astfel incep disensiunile in echipa.

Pentru a putea sustine atletii pe termen indelungat trebuie sa stii foarte bine sa mentii un echilibru, adica sa stii cand au nevoie de incurajare dar si cand poti sa-i impingi sa faca si mai mult, si mai mult. 

Stiind sa mentii balanta aceasta nu te vei lovi de situatia in care atletul incepe sa renunte si sa fie lipsit de motivatie, pe motiv ca tu esti prea agasant.

Deci, cum iti motivezi sportivul fara sa devii prea agasant?

ASCULTA - asculta la ceea ce sportivul are de spus in loc sa-i spui "fa aia" sau "fa aialalta". Intreaba sportivul cu ce poti sa-l ajuti. Ai putea sa-i sugerezi "crezi ca daca mai adaugam un antrenament pt tehnic, o sa te ajute?"

Astfel de abordare va arata ca iti pasa si nu va adauga presiune pe sportiv.

Daca esti parinte - FII PARINTE nu antrenor de pe margine. Dupa meci incearca sa nu dai o mie de sfaturi despre cum ar fi trebuit sa faca. Incearca sa nu te incadrezi in categoria de parinti despre care am vorbit aici.

Mai degraba intreaba "Cum te simti?", "Esti multumit de cum ai performat azi?" ... (mare grija la ton! nu fii sarcastic!)

CELEBREAZA EFORTUL - este foarte usor sa cazi in capcana in care DOAR victoriile sunt celebrate. Este foarte important sa dai credit si efortului depus. Crede-ma, si daca a pierdut cu 10 la zero, tot acelasi efort l-a depus.

Sa iti arati interesul si sa fii sustinatorul sportivului sunt cele mai bune "ingrediente" ale motivarii unui sportiv precum si a-l face sa dea totul pe teren fara sa simta ca se pune presiune pe el.

Daca ai citit acest articol inseamna ca te pasioneaza subiectul, asa ca te invit sa te alaturi grupului pe care l-am creat pe FB, unde discutam despre mental coaching si parenting de copii sportivi. Daca nu te-ai inscris deja, te invit aici https://www.facebook.com/groups/370083797262882/

Mai multe lucruri despre importanta antrenamentului mental am scris in blog in categoria Mental Coaching.

Curiosi sa aflati mai multe despre viata frumoasa si sanatoasa? Urmareste-ma pe Facebook sau Instagram, locurile unde postez tot felul de chestii interesante.