Este extrem de important sa-i antrenam mental pe tinerii sportivi pentru sanatatea lor emotionala de mai tarziu!
20 Nov 2018 10:25 |
Articole
|
2650 Vizualizari
Dragi parinti, lucrul asta este extrem de important! In sport, copiii vostri trebuie sa se antreneze mental, la fel de mult pe cat trebuie sa se antreneze fizic. O spuneam aici, si o spun si acum.
Din experienta, iti pot spune ca o simpla piedica sau o greseala facuta in teren poate avea un impact negativ major asupra tanarului tau sportiv.
De fapt, multi adulti ajung sa aiba nevoie sa-si elimine credintele negative (limitative) pe care si le-au format practicand sportul in tinerete.
Blocajele mentale ni se pot implanta in minte din evenimente care ar putea parea banale in rutina unui meci. Sa-ti dau cateva exemple:
Tanarul jucator de fotbal, sa-i spunem Alex, in varsta de 16 ani a fost un succes in timpul gimnaziului si al primilor ani de liceu in echipa sa. A jucat dand tot ce a avut mai bun si ramanand pe teren pana la fluierul final. Parintii sai adorau sa-l vada jucand, pentru ca isi dadeau seama ca asta ii aduce o mare bucurie copilului. Alti parinti il laudau des spunand cat este de „curajos”, iar antrenorului sau ii placeau mult „forta cu care juca” si „implicarea sa”.
Cu toate acestea, ultimul sezonul s-a incheiat intr-o nota neasteptata cand a ratat sutul care ar fi adus golul castigator al meciului. De atunci, a inceput sa fie un alt copil si a ajuns, in cele din urma, sa stea mai mult pe banca de rezerve.
Antrenorul sau nu a stiut ce altceva sa faca, decat sa-i spuna ceva care a functionat in trecut, „antreneaza-te mai mult si arata mai multa incisivitate pe teren”.
Parintii sai chiar l-au trimis la antrenamentele unei alte echipe de fotbal sa vada daca asta poate reaprinde in el flacara pe care si-o pierduse. Nici asta nu a functionat. Nimeni nu mai stia ce sa faca.
Astfel de lucruri se intampla in fiecare zi in sportul de tineret. Ceea ce parintii si antrenorii subestimeaza major este cat de vulnerabili sunt adolescentii si pre-adolescentii la astfel de traume din sport.
Alex a luat acel joc foarte in serios si a primit cu greu rezultatul sau final internalizandu-l intr-o forta distructiva care a continuat sa traiasca in corpul si mintea sa ca un virus care se imprastie intr-un calculator.
La suprafata, multi copii pare ca ies cu bine din adolescenta si ca se descurca bine in lumea asta mare. Dar adolescentii sunt precum un iceberg – doar 10% se arata la suprafata apei!
Foarte putini parinti reusesc sa treaca de discutiile de suprafata pe care le poarta cu tinerii lor – pentru a-si da seama ce se petrece cu adevarat inauntrul acestora. Chiar daca reusesc sa-si deschida sufletul, tot nu cred ca parintii le pot rezolva problemele.
La suprafata, tanarul atlet pare sa depaseasca situatia si sa continue si, da, uneori chiar se intampla asa. Dar, pe de alta parte, de mult prea multe ori, gandurile pe care si le formeaza din aceste dificultati devin credinte limitative permanente precum:
Vestea buna este ca toate aceste mentalitati pot fi prevenite prin antrenament mental. Parte de care ma ocup aici pe blog si acasa cu al meu copil. :)
Prin antrenamentul mental ii putem invata pe tinerii sportivi cum le functioneaza mintea, ii putem ajuta sa afle cum sa fie ei cei care detin controlul mintii lor si cum o pot folosi astfel incat sa elimine orice gand negativ care e pe cale sa se formeze.
Apoi, le putem oferi cateva instrumente simple prin care isi pot mentine concentrarea asupra obiectivelor lor bine stabilite. Instrumentele acestea de care va vorbesc ii ajuta sa-si vizualizeze rezultatele, sa se confrunte cu teama, sa ramana motivati, si sa-si construiasca propria motivatie...asta doar ca sa numesc cateva dintre ele.
Le puteti descoperi pe toate in categoria mental coaching a blogului.
Curiosi sa aflati mai multe? Urmariti-ma si pe pagina mea de Facebook, locul unde postez constant tot felul de chestii interesante.
Din experienta, iti pot spune ca o simpla piedica sau o greseala facuta in teren poate avea un impact negativ major asupra tanarului tau sportiv.
De fapt, multi adulti ajung sa aiba nevoie sa-si elimine credintele negative (limitative) pe care si le-au format practicand sportul in tinerete.
Blocajele mentale ni se pot implanta in minte din evenimente care ar putea parea banale in rutina unui meci. Sa-ti dau cateva exemple:
- Un coechipier care iti vorbeste urat sau te barfeste;
- Un antrenor care tipa la tine;
- Un parinte care-si arata dezamagirea;
- Faptul ca ai fost scos din echipa sau lasat pe banca de rezerve;
- Sa fii indepartat din joc de catre coechipieri;
- Un comentariu negativ venit din tribune;
- Si de multe ori chiar dintr-o accidentare usoara.
Tanarul jucator de fotbal, sa-i spunem Alex, in varsta de 16 ani a fost un succes in timpul gimnaziului si al primilor ani de liceu in echipa sa. A jucat dand tot ce a avut mai bun si ramanand pe teren pana la fluierul final. Parintii sai adorau sa-l vada jucand, pentru ca isi dadeau seama ca asta ii aduce o mare bucurie copilului. Alti parinti il laudau des spunand cat este de „curajos”, iar antrenorului sau ii placeau mult „forta cu care juca” si „implicarea sa”.
Cu toate acestea, ultimul sezonul s-a incheiat intr-o nota neasteptata cand a ratat sutul care ar fi adus golul castigator al meciului. De atunci, a inceput sa fie un alt copil si a ajuns, in cele din urma, sa stea mai mult pe banca de rezerve.
Antrenorul sau nu a stiut ce altceva sa faca, decat sa-i spuna ceva care a functionat in trecut, „antreneaza-te mai mult si arata mai multa incisivitate pe teren”.
Parintii sai chiar l-au trimis la antrenamentele unei alte echipe de fotbal sa vada daca asta poate reaprinde in el flacara pe care si-o pierduse. Nici asta nu a functionat. Nimeni nu mai stia ce sa faca.
Astfel de lucruri se intampla in fiecare zi in sportul de tineret. Ceea ce parintii si antrenorii subestimeaza major este cat de vulnerabili sunt adolescentii si pre-adolescentii la astfel de traume din sport.
Alex a luat acel joc foarte in serios si a primit cu greu rezultatul sau final internalizandu-l intr-o forta distructiva care a continuat sa traiasca in corpul si mintea sa ca un virus care se imprastie intr-un calculator.
La suprafata, multi copii pare ca ies cu bine din adolescenta si ca se descurca bine in lumea asta mare. Dar adolescentii sunt precum un iceberg – doar 10% se arata la suprafata apei!
Foarte putini parinti reusesc sa treaca de discutiile de suprafata pe care le poarta cu tinerii lor – pentru a-si da seama ce se petrece cu adevarat inauntrul acestora. Chiar daca reusesc sa-si deschida sufletul, tot nu cred ca parintii le pot rezolva problemele.
La suprafata, tanarul atlet pare sa depaseasca situatia si sa continue si, da, uneori chiar se intampla asa. Dar, pe de alta parte, de mult prea multe ori, gandurile pe care si le formeaza din aceste dificultati devin credinte limitative permanente precum:
- „Nu sunt suficient de bun.”
- „Mereu o dau in bara cand sunt sub presiune.”
- „Nu ma descurc pe termen lung.”
- „Ma emotionez prea tare ca sa am o performanta buna.”
Vestea buna este ca toate aceste mentalitati pot fi prevenite prin antrenament mental. Parte de care ma ocup aici pe blog si acasa cu al meu copil. :)
Prin antrenamentul mental ii putem invata pe tinerii sportivi cum le functioneaza mintea, ii putem ajuta sa afle cum sa fie ei cei care detin controlul mintii lor si cum o pot folosi astfel incat sa elimine orice gand negativ care e pe cale sa se formeze.
Apoi, le putem oferi cateva instrumente simple prin care isi pot mentine concentrarea asupra obiectivelor lor bine stabilite. Instrumentele acestea de care va vorbesc ii ajuta sa-si vizualizeze rezultatele, sa se confrunte cu teama, sa ramana motivati, si sa-si construiasca propria motivatie...asta doar ca sa numesc cateva dintre ele.
Le puteti descoperi pe toate in categoria mental coaching a blogului.
Curiosi sa aflati mai multe? Urmariti-ma si pe pagina mea de Facebook, locul unde postez constant tot felul de chestii interesante.