Fii indraznet, copile!

Copilul meu nu este un mare vorbaret si nu intervine in discutiile adultilor decat daca este intrebat. Asa l-am invatat ca este frumos. Din aceasta cauza, mi se spune de multe ori ca am un copil timid.

Vreau sa ii asigur pe cei care cred asta, ca am un copil cu bun simt, pe care nu il invat un tupeist/viitor mitocan care sa vorbeasca peste toata lumea, doar ca sa se auda vorbind si care sa enerveze interlocutorul pentru ca doar el trebuie sa vorbeasca.

Consider ca este o mare diferenta intre aceste lucruri si nu cred ca este o calitate sa vorbesti peste toata lumea, sa intervii in discutii daca acestea nu te privesc.

Mi-am invatat copilul sa fie curajos in viata si sa faca diferenta intre a fi "indraznet" si a fi "neam prost".

A fi indraznet inseamna sa fii curajos, sa iti urmezi visurile, sa traiesti cu intensitate tot ceea ce faci, sa fii determinat si sa nu renunti. Asta inseamna sa fii indraznet!

Asadar, cum il stimulez sa fie indraznet?

1. Fii sincer cu tine insuti
2. Traieste cu pasiune

Cred ca cele doua se pot impleti. Am auzit de multe ori propozitia aceasta, cum ca nu traiesti la potentialul tau maxim. Ceea ce cred ca inseamna ca nu traiesti la nivelul asteptarilor pe care parintii tai le-au avut de la tine. Oamenii pot fi doar ceea ce sunt. Nu putem fi altcineva. Iar cine suntem, suntem. Daca parintii iti spun, din nou si din nou, ca nu incerci suficient de tare, aceasta se transforma in nu traiesti la potentialul tau maxim.

Iar asta este una dintre cele mai distructive „sfaturi” cu care sa treci la statutul de adult. Daca ti-e teama ca nu traiesti la potentialul tau maxim, iti e teama sa iti asculti instinctul. Iti pierzi curajul de a-ti urma propriul drum, temandu-te de esec. Daca te temi ca nu traiesti la potentialul tau maxim inseamna ca traiesti viata pe care parintii tai si-au imaginat-o pentru tine.

Cu siguranta, asta nu este lucrul pe care ti-l doresti pentru copilul tau. Stiu ca nu iti doresti asta, pentru ca cei mai nefericiti oameni pe care ii cunosc sunt oameni care simt ca nu traiesc la potentialul lor maxim. Nimeni nu trebuie sa urmeze visurile altcuiva. Ceea ce incerc eu sa fac este sa ii ridic copilului meu standarde astfel incat sa ii spun ma bucur ca ai gasit ceva ce iti place sa faci. Copiii trebuie sa afle ca standardul este acela de a descoperi lucrurile care le plac si de a-si urma pasiunile. Cu cat incurajezi mai mult asta, cu atat vor gasi lucruri pe care sa le adore. Iar apoi vor munci din greu (dar cu usurinta) pentru ele. Pentru ca toti muncim din greu cand iubim ceea ce facem.

3. Fii hotarat

Determinarea este o valoare pe care copiii o pot invata inca de mici. De aceea, l-am incurajat mereu pe TH sa faca lucruri care nu se obtin usor si l-am laudat pentru initiativele luate, dar mai ales am laudat munca depusa pentru a ajunge acolo si mai putin rezultatul in sine.

4. Apeleaza la ceilalti

Ideea de a cere cuiva ajutorul te poate face cumva sa te simti slab. Il invat pe TH ca a cere ajutorul arata maturitate si siguranta. Este o dovada a puterii si nu a slabiciunii. Cunosti ceea ce vrei si nu iti e teama o ceri. De exemplu, in loc sa te gandesti: nu vreau ca antrenorul meu sa afle ca nu stapanesc nu stiu ce miscare, poate va crede ca nu ar trebui sa fiu in echipa – mai degraba schimba-ti gandirea in: ii voi arata antrenorului cat de implicat sunt in aceasta echipa si cat intens ma antrenez, cerandu-i sfaturi despre cum ma pot imbunatati.

Cand ne confruntam cu o problema, este natural sa ne indreptam atentia catre ceilalti. Sa ne ajutam reciproc face parte din procesul de daruire si primire care contruieste relatiile bune.

5. Cand esti la pamant, ridica-te repede

Teama de esec este una dintre piedicile care ii fac pe copii sa nu dea tot ce au de dat. Asa ca, ii explic lui TH mereu ca obstacolele sunt o parte esentiala a procesului de invatare. In plus, il indem sa aleaga fericirea. Oricat de indraznet ar parea, fericirea adevarata o gasesti in tine insuti. Familia, prietenii, cariera, casele, masinile, garderoba, destinatiile de vacanta sau orice altceva si cu oricine am interactiona nu pot determina daca sa ne simtim fericiti sau nefericiti – totul tine de noi insine.

In opinia mea, aceasta este una dintre cele mai importante lectii pe care le putem invata copiilor nostri – aceea ca avem puterea de alege sa lasam sau nu circumstantele sa dicteze modul in care ne simtim. Poate ca nu este atat de usor, dar daca reusim sa ne invatam copiii sa se concentreze asupra partilor bune atunci cand viata poate ca nu atat de blanda, vor fi mult mai bine pregatiti sa infrunte situatiile neasteptate, suisurile si coborasurile pe care cu siguranta le vor traversa la maturitate.

Sfaturi despre parenting am gasiti si in articolele – Cel mai bun prieten al copilului meu? Nu, nu sunt eu! – dar si in Cum sa cresti un copil recunoscator intr-o lume a exceselor?

Curiosi sa aflati mai multe? Pe mine ma gasiti si pe Instagram, locul unde postez constant sfaturi pentru o viata frumoasa si sanatoasa!

Credit imagine cover @ElenaShumilova