In spatele unui copil care are incredere in el, a stat mai intai un parinte care i-a oferit increderea
31 May 2018 11:58 |
Articole
|
18624 Vizualizari
Stiti ca militez intens pentru practicarea sportului de catre toti copiii, indiferent daca o fac la nivel de performanta sau nu. Important este sa se miste! Daca copilul tau renunta la sport, va pierde ocazia de a face parte dintr-o echipa si de a invata lectii importante de viata si valori precum munca in echipa, sportivitatea, rezistenta, efortul, atitudinea, respectul, tenacitatea, dar si construirea de relatii – apropierea care se creaza cand faci parte dintr-o echipa cu un scop comun. Iar pentru acei copii talentati, pierderea motivatiei si dorintei inseamna ca vor avea sanse mici de a concura la nivel profesionist.
Cati copii renunta la sport? Daca copilul tau este inca la gimnaziu, probabil ca ti-ai dat deja seama ca sunt o multime. Statisticile confirma acest lucru: 70% dintre copii vor renunta la jocurile sportive pana la varsta de 13 ani. :(
De ce renunta copiii la sport? Exista mai multi factori in joc aici. S-ar putea sa fi avut antrenori care sa puna acentul pe castigarea meciului de fiecare data, s-ar putea sa fi fost scosi pe banca de rezerve de prea multe ori, s-ar putea ca parintii sa fi ales sportul nepotrivit pentru ei sau pur si simplu sunt unii copii care isi pierd interesul sau se accidenteaza.
Dupa parerea mea, parintii sunt cei care ii zapacesc efectiv pe copii. Incercand din prea multa dragoste sau din prea multa mandrie ca „al lor sa fie cel mai bun” ii streseaza pe copii, dandu-le exact sfaturile pe care nu ar trebui sa le dea sau impingandu-i sa faca sporturi pe care copilul nu si le doreste.
Urmaream zilele trecute o discutie TED numita „Changing the Game in Youth Sports”, in care John O'Sullivan a citat un studiu realizat de Universitatea din Michigan pe 30.000 de copii. Cand au fost intrebati de ce au renuntat la sport, au fost mentionate toate motivele de mai sus. Dar motivul nr.1 a fost ... „nu mai era distractiv”.
O multime de experiente sportive ale copiilor nostri sunt controlate de factori externi. Dar credeti ca exista lucruri pe care le putem face, ca parinti, pentru a stimula bucuria de a juca sporturi? La urma urmei, daca copiilor nostri le place sportul, probabilitatea de a-l practica pentru mai mult timp este mai mare.
Raspunsul scurt este ca da – exista lucruri pe care le putem face (si altele pe care nu ar trebui sa le facem) care sunt in totalitate sub controlul nostru ca parinti!
COPIII AU O PERFORMANTA MAI SLABA IN SPORT CAND FACEM ASTA:
Suntem cu siguranta parinti bine intentionati. Dar studiile ne spun ca unele dintre lucrurile pe care le facem cu intentii bune sunt, de fapt, daunatoare copiilor nostri. Primul pas: managerierea performantelor si indrumarea (in sensul de antrenament/coaching) copiilor nostri de pe marginea terenului.
Sa le dam copiilor nostri instructiuni de pe marginea terenului pare a fi o idee buna. Simtim ca au nevoie de instruire si sprijin. Gresit! Parintele nu ar trebui sa se implice dand sfaturi tehnice despre cum sa dea o pasa, de exemplu.
Hai sa ne distram un pic si sa incercam asta – imagineaza-ti cum ar fi daca cineva ar fi strigat la tine si ti-ar fi dat in mod constant instructiuni pe masura ce incerci sa faci ceva. Imagineaza-ti ca iei lectii de salsa si ca a sosit ziua spectacolului. Esti pe scena, gata sa dansezi, si exact dupa ce incepe muzica, iti auzi instructorul strigand: „Pregateste-te! Capul jos! Spatele drept! Priveste in sus! Mai repede! Ritmul tau este prea lent!” Distractiv, nu-i asa? :)
Ce ti-ar fi placut sa se intample in acest scenariu? Probabil ca ai fi preferat ca instructorul sa te lase in pace, sa fii tu in acel moment, ca sa poti dansa cat de bine ai fi putut.
Acum, imagineaza-ti ce experimenteaza copilul tau cand e pe cale sa suteze. Primeste mingea. Se apropie de adversar. Il fenteaza si se pregateste sa suteze. Si aude:
Antrenor: Relaxeaza-te!
Parinte: Poti s-o faci!
Antrenor: Preia mingea!
Parintele unuia dintre coechipieri: Asa, nu-l lasa!
Parinte: De ce ai ratat? Aveai culoar liber!
Antrenor: Data viitoare suteaza direct pe poarta!
Parintele unuia dintre coechipieri: Pff, ce ratare!
Parinte: Trebuie sa te focusezi mai mult!
Cum poate copilul vostru sa se concentreze la sut, cu toate cate i s-au strigat?
Cautam ceva despre jocul mental din sport cand am dat peste Manifestul lui Mike Matheny. Matheny este un fost mare jucator de baseball si castigator al Gold Glove de mai multe ori. Cand a decis sa antreneze echipa de liga mica a fiului sau, a scris o scrisoare parintilor. In el, ea spunea asa:
La urmatorul meci al copilului tau, gandeste-te la felul in care simte si incearca sa-l ajuti fiind un suporter tacut. Nu numai ca va aprecia sprijinul tau, dar poate chiar va avea si un joc mai bun!
CREAREA DE AMINTIRI NEPLACUTE LEGATE DE SPORT
Un studiu informal facut asupra catorva sute de tineri desfasurat pe o perioada de peste trei decenii, le-a cerut sportivilor sa raspunda la intreabarea: „Care este cea mai proasta amintire a ta legata de sportul de tineret?”
Răspunsul lor: „Drumul facut spre casa impreuna cu parintii mei.”
Este foarte grav acest lucru si parintii ar trebui sa realizeze si sa se abtina de la asta daca vor un copil care sa creasca cu stima de sine si un adevarat luptator.
Atentie la comportamentul tau ca parinte de copil sportiv! La urma urmei, dorinta noastra ca parinti este de a construi o viata intreaga de amintiri fericite pentru copiii nostri. Cu siguranta nu ar trebuie sa fim cauza unor amintiri neplacute pentru ei.
Pentru multi dintre parinti, drumul facut cu masina spre casa pare a fi cel mai natural loc si moment pentru a deconstrui jocul. Recunosti si tu asta la tine? Stiu, este greu sa te abtii. Dar, retine ca atunci cand intri in analiza jocului atat de repede dupa meci (in masina), criticând, evaluand si certandu-ti copilul - asta il face sa se simta groaznic. Il poate face sa simta ca si cum valoarea lui este legata de performanta lui de joc.
Daca copilul tau doreste sa discute despre joc, cu orice pret, mergi mai departe si aprofundeaza problema. Daca nu, ofera-i putin spatiu si pur si simplu vorbiti despre altceva (temele, pranzul, etc.). Avem puterea de a face ca drumul spre casa sa fie un moment in care s-ar putea detasa de presiunile performantei sale sportive, si nu ceva care copilul nostru se teme.
In concluzie, analiza post-joc din drumul spre casa cu masina este cea mai proasta amintire a jocului sportiv pentru multi sportivi. Va fi si pentru copilul tau?
SINGURUL LUCRU PE CARE IL POTI FACE PENTRU A CRESTE IN COPILUL TAU DRAGOSTEA FATA DE SPORT
Cu atatea discutii despre modul in care dragostea fata de sport este „stoarsa” din copiii nostri, exista vreo modalitate de a pastra bucuria fata de sport? In acelasi studiu, li s-a cerut acelorasi tineri sa raspunda la intrebarea: „Care este cea mai buna amintire a ta legata de sport?”.
In numar coplesitor, cea mai buna amintire lor a fost cand au auzit aceste cuvinte de la parintiii lor: „Iubesc sa te vad jucand!”
Este frumos si deloc complicat. Copiii nostri vor doar sa auda ca ne place sa-i vedem jucand. Deci, nu faceti altceva – pur si simplu abtineti-va de la critica de dupa joc sau de la oferirea de indicatii de pe marginea terenului si nu uitati sa-i spuneti copilului vostru „Iubesc sa te vad jucand!”.
Pentru ca iti place cu adevarat sa-l vezi jucand. Pentru ca faci toate eforturile pentru a participa la toate meciurile lui si il privesti cu mare mandrie cand e pe teren. Dar ii spui de fapt lucrurile astea? Cred ca uneori le luam de la sine. Credem ca automat stie acest lucru – avand in vedere sacrificiile pe care le facem pentru a-l inscrie intr-un sport, de a-l duce la antrenament, la competitii, banii pe care ii cheltuim pe echipamente si deplasari si asa mai departe.
E simplu. Ii poti spune ce sentimente frumoase ai fata de el fara sa te coste nimic. Asigura-te ca ii spui asta copilului tau inainte de următorul joc – spune-i ca astepti cu nerabdare urmatorul sau meci, pur si simplu pentru ca iti place sa-l vezi jucand.
Am scris mai multe despre asta in Singurele cuvinte pe care un parinte ar trebui sa i le spuna copilului sau despre sport (sau orice alta performanta)
In concluzie, iata cele doua lucruri pe care trebuie sa te opresti sa le mai faci chiar acum daca doresti sa incurajezi dragostea fata de sport a copilului tau:
Sper ca ati gasit acest articol motivational sau util in vreun fel. Si, daca suntet interesati de sugestii despre cum sa discutati cu copilul vostru despre sport pentru a-i incuraja mentalitatea de invingator, puteti descoperi mai multe in categoria mental coaching din blog.
Impreuna, haideti sa le incurajam dragostea pentru sport si sa vedem cum se dezvolta in adulti si tineri sportivi frumosi!
Citeste si 7 Beneficii ale sportului de echipa pentru copilul tau, dar si Lectiile de viata pe care orice tanar le poate invata din sport
Curiosi sa aflati mai multe? Urmariti-ma si pe pagina mea de Facebook, locul unde postez constant tot felul de chestii interesante.
Cati copii renunta la sport? Daca copilul tau este inca la gimnaziu, probabil ca ti-ai dat deja seama ca sunt o multime. Statisticile confirma acest lucru: 70% dintre copii vor renunta la jocurile sportive pana la varsta de 13 ani. :(
De ce renunta copiii la sport? Exista mai multi factori in joc aici. S-ar putea sa fi avut antrenori care sa puna acentul pe castigarea meciului de fiecare data, s-ar putea sa fi fost scosi pe banca de rezerve de prea multe ori, s-ar putea ca parintii sa fi ales sportul nepotrivit pentru ei sau pur si simplu sunt unii copii care isi pierd interesul sau se accidenteaza.
Dupa parerea mea, parintii sunt cei care ii zapacesc efectiv pe copii. Incercand din prea multa dragoste sau din prea multa mandrie ca „al lor sa fie cel mai bun” ii streseaza pe copii, dandu-le exact sfaturile pe care nu ar trebui sa le dea sau impingandu-i sa faca sporturi pe care copilul nu si le doreste.
Urmaream zilele trecute o discutie TED numita „Changing the Game in Youth Sports”, in care John O'Sullivan a citat un studiu realizat de Universitatea din Michigan pe 30.000 de copii. Cand au fost intrebati de ce au renuntat la sport, au fost mentionate toate motivele de mai sus. Dar motivul nr.1 a fost ... „nu mai era distractiv”.
O multime de experiente sportive ale copiilor nostri sunt controlate de factori externi. Dar credeti ca exista lucruri pe care le putem face, ca parinti, pentru a stimula bucuria de a juca sporturi? La urma urmei, daca copiilor nostri le place sportul, probabilitatea de a-l practica pentru mai mult timp este mai mare.
Raspunsul scurt este ca da – exista lucruri pe care le putem face (si altele pe care nu ar trebui sa le facem) care sunt in totalitate sub controlul nostru ca parinti!
COPIII AU O PERFORMANTA MAI SLABA IN SPORT CAND FACEM ASTA:
Suntem cu siguranta parinti bine intentionati. Dar studiile ne spun ca unele dintre lucrurile pe care le facem cu intentii bune sunt, de fapt, daunatoare copiilor nostri. Primul pas: managerierea performantelor si indrumarea (in sensul de antrenament/coaching) copiilor nostri de pe marginea terenului.
Sa le dam copiilor nostri instructiuni de pe marginea terenului pare a fi o idee buna. Simtim ca au nevoie de instruire si sprijin. Gresit! Parintele nu ar trebui sa se implice dand sfaturi tehnice despre cum sa dea o pasa, de exemplu.
Hai sa ne distram un pic si sa incercam asta – imagineaza-ti cum ar fi daca cineva ar fi strigat la tine si ti-ar fi dat in mod constant instructiuni pe masura ce incerci sa faci ceva. Imagineaza-ti ca iei lectii de salsa si ca a sosit ziua spectacolului. Esti pe scena, gata sa dansezi, si exact dupa ce incepe muzica, iti auzi instructorul strigand: „Pregateste-te! Capul jos! Spatele drept! Priveste in sus! Mai repede! Ritmul tau este prea lent!” Distractiv, nu-i asa? :)
Ce ti-ar fi placut sa se intample in acest scenariu? Probabil ca ai fi preferat ca instructorul sa te lase in pace, sa fii tu in acel moment, ca sa poti dansa cat de bine ai fi putut.
Acum, imagineaza-ti ce experimenteaza copilul tau cand e pe cale sa suteze. Primeste mingea. Se apropie de adversar. Il fenteaza si se pregateste sa suteze. Si aude:
Antrenor: Relaxeaza-te!
Parinte: Poti s-o faci!
Antrenor: Preia mingea!
Parintele unuia dintre coechipieri: Asa, nu-l lasa!
Parinte: De ce ai ratat? Aveai culoar liber!
Antrenor: Data viitoare suteaza direct pe poarta!
Parintele unuia dintre coechipieri: Pff, ce ratare!
Parinte: Trebuie sa te focusezi mai mult!
Cum poate copilul vostru sa se concentreze la sut, cu toate cate i s-au strigat?
Cautam ceva despre jocul mental din sport cand am dat peste Manifestul lui Mike Matheny. Matheny este un fost mare jucator de baseball si castigator al Gold Glove de mai multe ori. Cand a decis sa antreneze echipa de liga mica a fiului sau, a scris o scrisoare parintilor. In el, ea spunea asa:
Cred ca cel mai important rol al parintelui este sa fie o sursa tacuta de incurajare. Cred ca daca ii intrebati pe majoritatea baietilor ce vor ca parintii sa faca in timpul jocului, ar spune ca „NIMIC”. Inca o data, asta e parerea copiilor. Cred ca un parinte simte ca trebuie sa participe la joc cu incurajari puternice gen „Haide, poti s-o faci”, lucru care doar adauga mai multa presiune asupra copiilor. Ca antrenor, voi pune o mare presiune pe acesti baieti pentru a face un joc bun, cu clasa si cu respect, iar ei vor pune deja prea multa presiune pe ei insisi si pe ceilalti. Voi, ca parinti trebuie sa fiti o sursa de liniste, o sursa constanta de sprijin tacut.Acum, intreaba-ti copilul ce ar vrea sa faci tu cand esti pe marginea terenului. Probabil ca raspunsul lui ar trebui sa te puna pe ganduri. La urma urmei, ultimul lucru pe care incercam sa-l facem este sa le distragem atentia copiilor nostri. In exuberanta noastra de a ne motiva copiii sa-si atinga la maximum potentialul sportiv, simtim nevoia de a le fi antrenor, de a-i critica sau incuraja, strigand de pe marginea terenului.
La urmatorul meci al copilului tau, gandeste-te la felul in care simte si incearca sa-l ajuti fiind un suporter tacut. Nu numai ca va aprecia sprijinul tau, dar poate chiar va avea si un joc mai bun!
CREAREA DE AMINTIRI NEPLACUTE LEGATE DE SPORT
Un studiu informal facut asupra catorva sute de tineri desfasurat pe o perioada de peste trei decenii, le-a cerut sportivilor sa raspunda la intreabarea: „Care este cea mai proasta amintire a ta legata de sportul de tineret?”
Răspunsul lor: „Drumul facut spre casa impreuna cu parintii mei.”
Este foarte grav acest lucru si parintii ar trebui sa realizeze si sa se abtina de la asta daca vor un copil care sa creasca cu stima de sine si un adevarat luptator.
Atentie la comportamentul tau ca parinte de copil sportiv! La urma urmei, dorinta noastra ca parinti este de a construi o viata intreaga de amintiri fericite pentru copiii nostri. Cu siguranta nu ar trebuie sa fim cauza unor amintiri neplacute pentru ei.
Pentru multi dintre parinti, drumul facut cu masina spre casa pare a fi cel mai natural loc si moment pentru a deconstrui jocul. Recunosti si tu asta la tine? Stiu, este greu sa te abtii. Dar, retine ca atunci cand intri in analiza jocului atat de repede dupa meci (in masina), criticând, evaluand si certandu-ti copilul - asta il face sa se simta groaznic. Il poate face sa simta ca si cum valoarea lui este legata de performanta lui de joc.
Daca copilul tau doreste sa discute despre joc, cu orice pret, mergi mai departe si aprofundeaza problema. Daca nu, ofera-i putin spatiu si pur si simplu vorbiti despre altceva (temele, pranzul, etc.). Avem puterea de a face ca drumul spre casa sa fie un moment in care s-ar putea detasa de presiunile performantei sale sportive, si nu ceva care copilul nostru se teme.
In concluzie, analiza post-joc din drumul spre casa cu masina este cea mai proasta amintire a jocului sportiv pentru multi sportivi. Va fi si pentru copilul tau?
SINGURUL LUCRU PE CARE IL POTI FACE PENTRU A CRESTE IN COPILUL TAU DRAGOSTEA FATA DE SPORT
Cu atatea discutii despre modul in care dragostea fata de sport este „stoarsa” din copiii nostri, exista vreo modalitate de a pastra bucuria fata de sport? In acelasi studiu, li s-a cerut acelorasi tineri sa raspunda la intrebarea: „Care este cea mai buna amintire a ta legata de sport?”.
In numar coplesitor, cea mai buna amintire lor a fost cand au auzit aceste cuvinte de la parintiii lor: „Iubesc sa te vad jucand!”
Este frumos si deloc complicat. Copiii nostri vor doar sa auda ca ne place sa-i vedem jucand. Deci, nu faceti altceva – pur si simplu abtineti-va de la critica de dupa joc sau de la oferirea de indicatii de pe marginea terenului si nu uitati sa-i spuneti copilului vostru „Iubesc sa te vad jucand!”.
Pentru ca iti place cu adevarat sa-l vezi jucand. Pentru ca faci toate eforturile pentru a participa la toate meciurile lui si il privesti cu mare mandrie cand e pe teren. Dar ii spui de fapt lucrurile astea? Cred ca uneori le luam de la sine. Credem ca automat stie acest lucru – avand in vedere sacrificiile pe care le facem pentru a-l inscrie intr-un sport, de a-l duce la antrenament, la competitii, banii pe care ii cheltuim pe echipamente si deplasari si asa mai departe.
E simplu. Ii poti spune ce sentimente frumoase ai fata de el fara sa te coste nimic. Asigura-te ca ii spui asta copilului tau inainte de următorul joc – spune-i ca astepti cu nerabdare urmatorul sau meci, pur si simplu pentru ca iti place sa-l vezi jucand.
Am scris mai multe despre asta in Singurele cuvinte pe care un parinte ar trebui sa i le spuna copilului sau despre sport (sau orice alta performanta)
In concluzie, iata cele doua lucruri pe care trebuie sa te opresti sa le mai faci chiar acum daca doresti sa incurajezi dragostea fata de sport a copilului tau:
- Nu antrena sau nu tipa la el de pe marginea terenului. Fii un sustinator tacut al copilului tau.
- Nu vorbiti despre meci in masina daca el nu isi doreste asta.
Sper ca ati gasit acest articol motivational sau util in vreun fel. Si, daca suntet interesati de sugestii despre cum sa discutati cu copilul vostru despre sport pentru a-i incuraja mentalitatea de invingator, puteti descoperi mai multe in categoria mental coaching din blog.
Impreuna, haideti sa le incurajam dragostea pentru sport si sa vedem cum se dezvolta in adulti si tineri sportivi frumosi!
Citeste si 7 Beneficii ale sportului de echipa pentru copilul tau, dar si Lectiile de viata pe care orice tanar le poate invata din sport
Curiosi sa aflati mai multe? Urmariti-ma si pe pagina mea de Facebook, locul unde postez constant tot felul de chestii interesante.