Scrisoare deschisa catre parintii care urla de pe margine in meciurile de juniori

Draga Parinte Total Iesit De Sub Control,

TU!

Da, tu, cel care urli ca un descreierat de pe marginea terenului, la copilul tau, ca nu face ce trebuie si ii spui ca nu stie nimic. Tu, cel care esti mereu nemultumit de arbitru. Tu, cel care injuri arbitrul care poate are 17/18 ani si este si el un copil pana la urma. Tu, cel care tipi si la antrenor, ca nu stie nici el ce face! Tu, cel care urli si la copilul meu, daca a facut o greseala! Tu, cel care ai ceva de comentat chiar si in meciurile amicale!

Tu, cel langa care nu sta nici macar propria sotie, pt ca nici ea nu te mai suporta. Care comentezi fiecare mic aspect al jocului si fiecare faza in parte pentru ca TU stii cel mai bine ce si cum trebuia facut si astfel transformi o zi frumoasa de sambata in care, noi ceilalti parinti am venit sa ne bucuram de copiii nostri, intr-un cosmar.

OPRESTE-TE,TE ROG!

CALMEAZA-TE, TE ROG!

Ai observat cumva ca parintii Normali ai celorlalti sportivi, stau linistiti pe margine, fara sa urle? Te-ai uitat vreodata la noi? Nu ai observat ceva ciudat, ca doar tu te comporti altfel decat ceilalti? Probabil ca nu.

Stii cumva ce gandim noi despre tine? Nu cred ca te-ai gandit, dar iata ca spun eu acum!

Zgomotul produs de tine polueaza si ne strica toata frumoasa experienta, a noastra, de parinti normali, care ne bucuram de joc. 

Te-ai gandit macar o secunda sa iei in considerare urmatoarele aspecte:

1. Tipand nu iti ajuti copilul. Nu te-ai gandit la asta, nu-i asa? A avut vreodata rezultate bune vreun sfat zbierat de tine de pe margine? A dat copilul tau gol sau o pasa extraordinara sau si-a imbunatatit jocul, pentru ca tu ai urlat continuu de pe margine? Cumva arbitrul si-a schimbat decizia ca ai tipat tu la el?
2. Copilul tau este rusinat de comportamentul tau. Copilul tau stie foarte bine ca a ratat la un moment dat. Nu trebuie sa-i atragi tu atentia de pe margine. Nici unui copil nu-i place sa fie criticat public, in fata tuturor. Tie ti-ar placea? Ai vazut cam ce facem noi ceilalti parinti normali? Aplaudam si incurajam echipa. Cum crezi ca se simte copilul tau care este printre singurii catre care doar se zbiara? Cum te-ai simti tu daca seful tau te cheama in fata tuturor colegilor si ar tipa la tine ca nu esti bun de nimic?
3. Nu tipa la copilul meu. NICIODATA. Daca vrei sa-ti bati joc de copilul tau si de parcursul lui in acest domeniu, pacat, dar e copilul tau. Pentru toti ceilalti copii - GURA MICA! 
4. Ai avut si tu momentul tau sa te afirmi cand erai mic sau mai pe romaneste "ti-ai trait traiul, ti-ai mancat malaiul!". Gata, e randul copilului tau. Lasa-l sa se bucure de faptul ca face sport! Timpul trece si va deveni si el adult si atunci poate te vei intreba pentru ce te-ai agitat atat.
5. Nimeni de pe margine nu te va considera un parinte mai bun pentru ca esti asa de "implicat", crede-ma. Noi, toti ceilalti parinti normali de pe margine suntem rusinati de comportamentul tau. Ne e mila de copilul tau. La un moment dat ne enervezi atat de tare incat ti-am face vant din tribune, insa nu iti spunem nimic pentru ca suntem civilizati si normali si vedem ca al tau copil e chiar bun, dar tu il zapacesti de tot. Deci, daca nu-ti spune nimeni nimic sa nu crezi ca e in regula.
6. Ai o idee total gresita ca trebuie multe meciuri. Nu avem nevoie de mai multe meciuri. Copiii acum au nevoie de mai mult antrenament pentru ca in antrenamente se pregatesc pentru ceea ce va fi. La antrenamente sunt liberi sa incerce, sa greseasca, sa o ia de la capat, fara sa se puna presiune pe ei.
7. Toti gresim la un moment dat, dar nu e niciodata prea tarziu sa te schimbi!

Am inteles. Esti stresat. Esti speriat ca poate copilul va rata o oportunitate. Si eu simt la fel, crede-ma. Muncim foarte mult astfel incat copiii nostri sa aibe avantajele pe care poate noi nu le-am avut. Toti ne intrebam daca e bine ce facem sau daca suntem pe drumul cel bun. Toti suntem suspiciosi cand vine vorba de anumite selectii. Toti ne intrebam de are celalalt copil in plus fata de al meu si toti credem ca poate propriul copil a fost dezavantajat la un moment dat. Dar NICIODATA nu punem presiune pe copiii nostri doar asa ca si noua ni s-a facut la fel in 1988 cand am facut noi nu stiu ce sport de performanta. Tu iti aduci aminte ce scor a fost la meciul copiluui tau cand era in clasa a3a si a jucat la Cupa X? Eu nu!

Te rog, pentru binele tuturor celorlalti parinti, dar mai ales pentru binele copilului tau, calmeaza-te! Bucura-te de joc, de moment! Fii recunoscator ca al tau copil e sanatos si poate sa alerge! Aplauda-l, incurajeaza-l, iubeste-l si ai sa vezi cum infloreste! 

Tine cont ca si arbitrul este tot un om. Si mai tine cont ca nu AZI copilul tau semneaza contractul vietii lui ... este doar un meci in campionatul de juniori.

Tine cont ca urli la UN COPIL!

Haide sa fim noi toti un model pentru ei! Sa le transmitem numai ganduri bune si stare de calm. Sa-i lasam sa se bucure de sport, de colegi, de frumusetea jocului.

Gandeste-te la aceste lucruri simple:

Copiii nu sunt in teren ca sa ne dea un boost egoului nostru.

Copiii nu sunt in teren ca sa ne distreze pe noi.

Copiii au o singura copilarie.

Te rog, lasa-i sa joace si sa se joace! Lasa-i sa se indragosteasca de joc!

Siiii... TE ROG, lasa-ma sa am si eu sambetele linistite!

Multumesc,

Un Parinte Normal de tanar sportiv